Țesute la mâna iscusită
Cu fir de borangic
Din ale inimii adâncuri
Poveștile se țes neisprăvit.
Pe timpuri grele neînfricat purtate
La veselii adesea admirate
Cu gingășie îs viu colorate
Și niciodată nu se vor uitate.
În firul iei depănăm povestea lor
Culori și flori în dansul Sânzienelor
Hora roților de foc de pe poala iilor,
Spicele bogatului pământ
Floarea vieții, al neamului legământ.
Toate-s în a iei mândrie
De ani și ani întru veșnicie.