Am scăpărat chibritul pentru a aprinde lumânările tortului când focul a început să ardă cu încetinitorul. O clipă de focus prea intens m-am gândit, căci cifra 33 de pe tort mi-a distras atenția. 33? Nu mă simt de nici o vârstă, chiar dacă atunci când un domn mi-a pupat mâna prima oară m-am simțit ridicol […]
…castanie roşiatică, cu mici broderii aurite pe marginile mânecuţelor scurte şi ceva mai măricele pe tivul care aproape îi atingea piciorușele fine şi albe. Satinul cădea greu pe corpul frumoasei copile care se privea în oglindă încercând să-şi aranjeze ceva mai deosebit voalul semitransparent. Lumina țopăia pe broderii, rochița arunca văpaie. Părea că o să […]
Cum aș putea să dau din mine ca fiecare să se simtă la fel de special și unic precum mă simt eu acum. Stau întinsă pe o pajiște verde cu flori albe mărunte și nu am nimic, nici o posesie asupra mea, dar cumva am totul. Soarele îmi încălzește corpul pe când vântul îmi aduce […]
Eram la Poiana Brașov la o convenție despre propria putere de vindecare. Am ajuns vineri seara, urmând ca abia sâmbătă la ora șase jumătate sa-mi susțin seminarul despre misticismul apei. Avea să fie un weekend interesant cu subiecte diverse și pauze interactive, workshop-uri culinare chiar și drumeții pe lângă multe altele. Așteptam cu nerăbdare weekendul […]
În care dintre universuri nu suntem ființe? Și cum de-am uitat să fim noi? Când mă uit la mâna mea, la vene, amprentele și puful degetelor îmi dau seama ce miracol al creației sunt. Cu simțul îndeletnicirilor, mână a puterii dar și a alinării, blândețea mânuirii oului dar și fermitatea tăierii lemnelor. Sunt expresia creației, […]
– Buni, chiar trebuie să mergem? – Da! hai că nu e mult de mers și cerul o să fie senin azi. – Mda, dar e prea devreme.. – Nu-i nimic, poți să mai dormi în autobuz. Îmi plăcea cum totul la ea părea ușor și nimic nu îi putea clinti hotărârea. Drumul către autogara […]
Victoria întindea rufele când începu să plouă și se gândi cum se face că în ziua în care spală mai mereu începe ploaia. Gândul ii trecu repede căci nu părea să o necăjească. Viața la țară îi readuse liniștea și bucuria lucrurilor simple. Zbuciumul anilor petrecuți la oraș nu au împlinito cum spera, dar nu […]
Încăperea cu aspect antic ce găzduia cândva încoronări, cvorumuri sau serate și alte baluri, avea coloane romanice ce susțineau tavanul boltit, făcând din ele obiecte de joacă după care te poți ascunde. Ca un palat scufundat într-o apa cristalină, cu pești licurici ce luminau în valuri încăperea, ca soarele printre picuri de ploaie, eram fascinată […]
De când nu am mai simțit pământul sub tălpile goale? nămolul rece de după ploaie ce intră printre degete și se ondulează după forma piciorului rămânând pentru câteva secunde amprenta propriei existenți, țărâna fină a verii al cărei gust îl simt cu fiecare pas cu care o împrăștii sub greutatea alergării mele, roua dimineții de […]
Când am intrat în casă, mirosul pepenelui verde l-am simțit direct în stomac. Odată cu mirosul, gândul m-a teleportat în timpul copilăriei mele când mâncam pepeni cu bunica direct de pe ogor la înserat. Îi testam să vedem dacă sunt copți pentru a-i duce acasă. Unii dintre ei sunau așa de bine că numai auzindu-i […]