Macro Cosmosul din mine

Cuvinte intuitiv perceptibile ce fac parte din Universul meu, cuvinte pe cât de grele în concept pe atât de ușor trăite. Trăite poate într-o lume paralelă sau poate într-un vis, dar cu toate astea prezente. Prezente cât să le pot mirosi parfumul și în același timp în a le duce dorul (coexistând pe aceiași lungime […]

Să fie un an și ceva, poate doi, de când inima mă neliniștea cu bătăi iregulare și încleștări ce mă lăsau fără respirație. Cum nu mai avusem probleme până atunci, ar fi trebuit să mă sperii, dar cumva știam că ține de percepția mea și că trebuia să-mi dau seama ce înseamnă. Nu aveam episoade […]

Primăvara

Vinete sau albăstrele, colorate minciunele S-au strâns la poarta mea grămadă Curioase toate să mă vadă. Șofrănica-i dubioasă și ațoasă și țâfnoasă Mi-a răstit cumva în șoaptă Ca nu cumva să deschid poarta. Dar i-am spus să stea așa Că Sâmbăta și Dumineca Și chiar toată Săptămâna Întreaga floră-i invitată De e acră, de-i sărată, […]

Am zărit-o printre picăturile de ploaie, în stația de autobuz. Stătea zgribulită. Pe frunte nu i se citea nici o grijă. Era parcă dincolo de timp, căci nu părea să se grăbească nicăieri. Ca o pată de culoare în griul orașului, o vedeam numai pe ea. Simplu îmbrăcată, nu te-ai fi gândit ce bogăție ascunde […]

Dacul

Unde-s dacii mei viteji Care și când dorm sunt treji, Când ei râd soarele apare Inimile lor sunt Mare Marea Neagră prea mărita Din potop ea pomenita, Munții umerilor lor dreptate Și pădurea bunătate, Lacul, lanul și câmpia A tot dacului-i mândria, Țara-i toată sub a lui picioare Când el cu fruntea sus moare.

Izvor nesecat

Izvor din țara mea s-a scurs Din veacuri dragi de mult apus’ Ș-au dat lumii învățătură Și de suflet și de gură S-au bucurat, au plâns și-au râs Povețele fost-au spus’ Din neam în neam peste tot s-au dus Iar apa dulce a limbii mele A fost uitată fără vrere Dar neamul meu din România […]

Pământul meu

Plâns-au neamul viitor De dorul povețelor C-au uitat de unde vin Și de sufletul divin, Dară lor le este frică Și nu știu un’ să se ducă, Însă au pământul lor Și un nesecat izvor Care dă lumii iertare Și gurii îndestulare.

Tu inimă!

Ce ascunzi tu inima printre nori? Cumva ale tale mistuitoare doruri!? Ce spaimă îți îngrădește firea? Când tu mai presus de toate ești mai dulce decât mierea!? Numai tu ai lacrima așa de dulce Când adie toamna și vara se duce, Cu tine râd, tresar și mă-ndrăgostesc Și tot ce am ție ți le dăruiesc.

Cortina vieții

Din negura eternului timpul s-a scurs Găsindu-și refugiul pe globul confuz. Sub cortină el joacă pe scena cea mare a vieții Vrăjiți fiind de povestea ce-o zice În mreaja lui el ne prinde, Captivați de trecutu-i, furați de prezent Spre viitor el ne-mpinge Ca mintea s-o-ncurce luându-i liber arbitru. Văzând că-i minciună inima apucă cu […]

Inspiraţie Kin-dza-dza

Covata în stradă eu azi o scoteam Să pască și vaca la ușa ta Cu tava în fața burghiului eram Când pe sfoara din plastic pictam. Șofranul sub pat și-n dulap povestea Cu buza firavă sforăitul amuțea Când ursul acum bate la inima mea.

%d bloggers like this: