Nori de diferite culori Îmi spun povești cu iepurași pufoși și zâne Cu inorogi ascunși prin lume Făcând fiecare câte-o minune. Amintiri ale fețelor rupestre Tăcute încearcă să mineze Istorii ale vieții lor În al imaginației decor. Oi, căței ce zburdă cerul Uragane, vulturi, fiare Se destramă într-o mișcare Cu a soarelui suflare.
Nu sunt mai de pe niciunde Încălțată-n cizmele aiestea Apă-i mai pe peste tot Picuri ai cerului înstelat șipot. N-am nici magica sclipire Să pulverizez lumea Cu a inimii iubire Doamne, ce s-ar întâmpla? Ș-am plecat în lumea toată Să colind cât oi putea Cu desaga încărcată De dorințele fiecăruia. Numai bani nu am într-însa […]
Urmarea vieții ce-o trăiesc Nu are asemănare Căci visul pe care-l visez Este doar o fărâmă din care Încerc să-nvăț, să schimb, să vreau Ce știu că am de-a pururi Iar visu-i o clipită ce-mi lasă amânare Să uit de toate Și să mă-ndrăgostesc din nou Ca mai apoi să treacă ceasul Și să fiu […]
Ce spectacol stelar am pierde De Pământul nu s-ar învârti, Câți Sori nocturni s-ar prăpădi? Crăițe ce nu s-ar mai îndrăgosti De-a nestematelor sclipire Ce-n versuri le-ar pomeni. Iar dânsele a Sorilor muze Creând Universuri să le amuze, Un dans al iubirii lege Ce lumea întreagă încearcă să-l dezlege.
Da, în liniștea minții mele Cuvintele se-ntrec pe ele Încearcă toate să ajungă În pana ce nu le alungă. Ce magic dar al inimii Când am rugat-o să mă ajute Îndată s-a grăbit a-mi trimite Răspunsuri clare și mărunte Spre a le putea pătrunde. Universul se așterne la picioare Pe când ceața din gând dispare […]
În care dintre universuri nu suntem ființe? Și cum de-am uitat să fim noi? Când mă uit la mâna mea, la vene, amprentele și puful degetelor îmi dau seama ce miracol al creației sunt. Cu simțul îndeletnicirilor, mână a puterii dar și a alinării, blândețea mânuirii oului dar și fermitatea tăierii lemnelor. Sunt expresia creației, […]
Vinete sau albăstrele, colorate minciunele S-au strâns la poarta mea grămadă Curioase toate să mă vadă. Șofrănica-i dubioasă și ațoasă și țâfnoasă Mi-a răstit cumva în șoaptă Ca nu cumva să deschid poarta. Dar i-am spus să stea așa Că Sâmbăta și Dumineca Și chiar toată Săptămâna Întreaga floră-i invitată De e acră, de-i sărată, […]
Unde-s dacii mei viteji Care și când dorm sunt treji, Când ei râd soarele apare Inimile lor sunt Mare Marea Neagră prea mărita Din potop ea pomenita, Munții umerilor lor dreptate Și pădurea bunătate, Lacul, lanul și câmpia A tot dacului-i mândria, Țara-i toată sub a lui picioare Când el cu fruntea sus moare.
Izvor din țara mea s-a scurs Din veacuri dragi de mult apus’ Ș-au dat lumii învățătură Și de suflet și de gură S-au bucurat, au plâns și-au râs Povețele fost-au spus’ Din neam în neam peste tot s-au dus Iar apa dulce a limbii mele A fost uitată fără vrere Dar neamul meu din România […]
Plâns-au neamul viitor De dorul povețelor C-au uitat de unde vin Și de sufletul divin, Dară lor le este frică Și nu știu un’ să se ducă, Însă au pământul lor Și un nesecat izvor Care dă lumii iertare Și gurii îndestulare.