Cum face viața să schimbe perspectiva realității când dorința amintirilor trecutului creează iluzia unor alte întâmplări?
Uneori trăiesc în trecut de parcă ar fi realitatea prezentului meu. Așa o fi oare?
Trăiesc cu dorința de a regăsi bluza azur verzuie cu iz oriental pe care nu am avut inspirația de a o cumpăra pe când vizitam meleaguri îndepărtate. Sau suvenirul perfect pentru gustul prietenilor fistichii, amintirea amurgului furtunos al verii când copil fiind mă bălăceam dansând în ploaie.
Dorința m-a învățat să nu mai am regrete. De ce să nu-i zâmbesc necunoscutului care merge abătut pe stradă? Chiar dacă va crede că sunt nebună, se va întreba totuși care a fost motivul pentru care i-am zâmbit, descrețindu-și fruntea.
Câte amintiri retrăim în mintea noastră crezând că sunt reale, câte prietenii, relații?
Trăim de fapt relația cu noi înșine învățând să iubim și să dăruim din regretele trecute …. Poate dacă aș fi tăcut atunci, dacă aș fi fost mai puțin țâfnoasă, poate acum …
Tocmai gândul de a fi regretat întâmplarea trecută face că noi să ne schimbăm perspectiva, dar noi ne prindem urechile în iluzia trecutului.
Învățăm din toate regretele să trăim, să iubim să fim mai frumoși, mai întâi doar pentru noi, ca mai apoi să putem fi frumoși în fața întregii lumi.
Nu așteptam pe nimeni când am răspuns la ușă pe când soneria repeta de trei ori bâzâitul uneori asurzitor.
Era el. S-a întors să mă sărute nelăsând nici o ceartă să ne supere astfel încât să sărim peste un sărut. Eram împreuna la început de drum și furioasă pe o neînțelegere am plecat val vârtej fără să-l sărut.
În cele patruzeci de minute pe drumul spre casă mi-am aranjat gândurile și curând am uitat de supărare. Poate nici nu era o supărate, poate doar un test de pasiune (cum fac fetele mai mereu fără să-și dea seama)… cine mai știe.
Dacă a fost test, se pare că-l trecuse, flatată fiind, știind că nu-i era chiar în drum să vină până la mine doar să mă sărute.
I-am spus să intre, dar a zis că a venit numai pentru sărut, iar apoi a plecat. Urma să ne vedem a doua zi oricum. Am regretat gândul că poate venise doar din posesivitate.
Acum simt altfel gesturile mărunte.