Ce știm noi? Nu știm nimica,
Ș-apoi dădurăm cu dispreț
Moșia noastră pe o alta stearpă și ursuză
Când străbunii noștri zadar plătit-au preț.
Plâng cu lacrimi grele dorul casei
Și mă jur de-oi mai pleca,
Fericirea să mă uite
Căci nu pot trăi fără ea.
P-ale mele pajiști dorm,
Cântă și dansează Soarele și Luna
Sclipiri de rai ce-n ape se oglindesc
Ca rosu’ de bujor, văpăi pe obrazul fecioresc.
Înalță o chemare, o dulce amintire
Sau scrie-i o scrisoare „Țara mea de dor”
Așterne-o pe o coală, într-o poezie
Un gând pe veci rămâie,
Al nostru poet, prozator.