.
.
.
Mama mi-a cerut și-o parte-a doua
Se pare că din nimic s-a născut și ea
Câte nu face românul din nimic
Cărți întregi nu s-au scris, nu s-au citit
Neavând limită la nimic.
Din nimic s-a inventat mașina, focul și formula
Din gândurile minții fabricate
S-au definit toate prin Aristotel, Socrate, Hippocrate …
Munții s-au mutat dintr-un grăunte de nimic
Mări s-au despărțit, popoare s-au unit
Dumnezeu tot din nimic creează
Se gândește, visează își imaginează
Ca o casă ce se vrea proiectată, înnobilată
Creația din nimic este nelimitată.
Nu mai vreau să spun nimic,
Cuvintele-l limitează la un pic
Îl las să se bucure în genialitatea sa
Și în gândurile altcuiva.
.
.
.