– Buni, chiar trebuie să mergem?
– Da! hai că nu e mult de mers și cerul o să fie senin azi.
– Mda, dar e prea devreme..
– Nu-i nimic, poți să mai dormi în autobuz.
Îmi plăcea cum totul la ea părea ușor și nimic nu îi putea clinti hotărârea.
Drumul către autogara din oraș nu dura mai mult de o oră, iar bâlciul nu trebuia ratat! Planurile pentru ce aveam de cumpărat erau făcute cu o lună înainte, doar mi-a spus că o sa ne trezim devreme și să nu stau mult pe afară. Numai că într-o săptămâna aveam să plec acasă căci vacanța era pe sfârșite, iar multitudinea stelelor de pe cer, fiecare cu povesti felurite avea sa-mi lipsească până anul viitor.
Cerul înstelat de vară din curtea bunicilor mei era ca niciunde, fiind plin de mistere și lipsit de orice fel de griji.
Găinușa mică și cea mare erau reperele dimineții în contrast cu lumina crăpatului de ziuă și al pașilor greoi de pe pietrișul drumului ce ducea spre rată. Recele dimineții mă ținea trează, pentru că nu aș fi avut o problemă în a merge dormind.
Același drum mult mai dureros mă aștepta de fiecare data când trebuia să plec acasă, fie că era el în vacanța de vară sau de iarnă, că era dimineața sau ani mai târziu pe-nserat. Era un drum ce-l alergam cu bucurie la venire și mereu cu inima strânsa la plecare.
Lăsam mereu o bucățică din mine acolo, iar acum când mă gândesc la bucățile de inimă ce le-am tot lăsat pe undeva..prin toate locurile prin care am cutreierat și care m-au încântat, toți oamenii frumoși pe care i-am întâlnit și toate întâmplările împărtășite. Ce traseu frumos pe harta imaginară a părticelelor din mine am lăsat.
Pentru mine bâlciul însemna datul în iuj, înghețata și acareturi felurite, colorate și sclipicioase, care mai de care să te hipnotizeze în a le lua. Le voiam pe toate.
Însa bâlciul de la oraș era mai mare, mai divers cu o gamă largă de la pijamale, tuciuri, bunghi și chepteni la brânzoaice și covoare urzite.
Ne-am întors acasă cu halviță, lenjerii, materiale și alte chestii.
Nu aveam de unde să știu atunci că voi îndrăgi lenjeriile de pat de la ea, chiar dacă timpul le-a lăsat uzate și în cele din urmă rupte fiind, au păstrat frumusețea și iubirea celei care le-a ales pentru mine.
Vin acum mamaie, vin acum!