Cuvinte intuitiv perceptibile ce fac parte din Universul meu, cuvinte pe cât de grele în concept pe atât de ușor trăite. Trăite poate într-o lume paralelă sau poate într-un vis, dar cu toate astea prezente.
Prezente cât să le pot mirosi parfumul și în același timp în a le duce dorul (coexistând pe aceiași lungime a existentei, dar la capete diferite), micro-macro Cosmosul este totul și există în mine.
Cum?
Pe cât de neputincioasă sunt, atât de măreață sunt în același timp.
Am observat că pot fi imperfectă și totuși perfectă, dar nu aș putea fi una fără cealaltă.
Vad mereu persoane frumoase și atunci îmi observ imperfecțiunile: de ce părul meu nu este la fel de frumos, hainele nu mă îmbracă la fel de bine, gândirea mea este defectuoasa și pisicile nu mă plac? Dar oare nu văd că frumosul pe care îl observ și admir nu ar conta dacă el nu ar exista în mine?
Dacă aș fi urâtă și lumea în care trăiesc ar fi la fel, cum aș mai putea vedea frumosul? în ce s-ar mai oglindi el? Ca un drogat care nu vede altceva decât droguri, se mai înconjoară el cu altceva mai frumos decât anturajul care-i satisface plăcerea?
Am fost și am plecat de la urât și am ajuns să apreciez frumosul. Ca valența binelui și a răului coexistând pe aceiași linie atemporală dar la poli opuși, a trebuit întâi să cunosc răul ca mai apoi să învăț să apreciez și să dăruiesc binele.
Cine nu a furat o floare, un mar, o acadea, clama de păr a prietenei, jucăria altuia? sau dacă nu am putut-o lua, am aruncat-o, stricat-o, orice ca nici ei să nu o aibă. Eu am făcut toate astea și multe altele pe care ego-ul meu refuză să și le amintească, nedorind ca eu să înțeleg că înainte de a face bine trebuie să înțeleg consecințele răului făcut de mine.
Ego-ul nu vrea ca eu să știu ambele fețe ale monedei pentru a nu-mi da seama care față este mai bună, vrea să mă țină în frică pentru că doar așa mă poate manipula în a-i da ce vrea: putere asupra mea, asupra semenilor mei. El vrea să le arat că sunt mai mare peste ei, mai frumoasă, mai deșteaptă, mai realizată.
El nu știe că toți suntem unul. Că atunci când îl iubesc pe cel de lângă mine, iubirea se întoarce înzecit, căci eu simt pentru el făcându-l să se simtă iubit odată și să transmită mai departe iubirea plus recunoștința iubirii primite.
Ca și cadoul pe care îl dăruiesc. Bucuria căutării cadoului perfect pentru el, la care se adună bucuria dăruirii, plus sentimentul lui de bucurie al primirii, al descoperirii și în final al recunoștinței cadoului primit.
Primesc înzecit pentru că fac un simplu cadou și fac lumea și oamenii din ea mai bună, pentru că fericirea se va perpetua ca polenul florilor, ne ținând cont de unde se va duce sau unde va poposi.
Nu degeaba Moș Crăciun are o slăbiciune pentru cadouri, până și iepurașul țopăie de bucurie.
Polaritățile se găsesc în mine! ca de altfel totul este în mine.
De la oamenii de pe pământ până la trilioanele de celulele din corpul meu, care ar putea fi la fel de bine cele peste șapte bilioane de suflete umane de pe pământ, în entitatea numită Pământ, care la rândul ei poate fi o celulă în entitatea numită Galaxie și tot așa …
Ca o conștientizare fără cuvinte a tot ce există , pentru câteva fracțiuni/mili/nanosecunde am simțit nimicul și vastul din mine, neputința și exaltarea, nanosecunda și eternul. Eu eram atât celula cât și Universul cu tot ce există … tot Infinitul!
De ce eu?
Viața mi-a fost și grea și ușoară, fericirea și durerea s-au dat în balansoarul din parcul existentei mele, am fost deșteaptă dar și proastă, uneori prințesă și alteori băiețoasă.
Balansoarul s-a înclinat mereu când într-o parte când în cealaltă, niciodată ne rămânând prea mult la zero.
De ce nu eu?
Acum nu mai simt micro-macro Cosmosul în mine, ci doar expresia micro-ului în valorile balansoarului.
Azi lacrimile deznădejdii îmi inundă sufletul și mâine am fericirea. Nu le înțeleg mereu, dar le simt pe amândouă. Fără una nu aș putea să simt nemărginirea celeilalte.
Sunt fericită pentru amândouă, pentru că sunt în mine.
Deznădejdea îmi bate la ușă și eu i-am zis să intre,
Ea nu stă mult, suficient cât să-mi lase cadou fericirea.