La malul mării am stat cu dor
Ca soarele s-apară,
Pe valuri a venit ușor
Visele să-mi cearnă.
Mi-era dor d-un somn nebun
Cu-al brizei șuierat de leagăn,
Sub tălpi nisipul să-l adun
Și-n păr din scoici să port o salbă.
Am respirat din fericirea mării
Și-am strâns-o într-un pumn,
Să o presar în focul inimii
Și fericită ca ea să rămân.