Natura

Oare apreciem ce avem, mai ales lucrurile oferite necondiționat de la natură?

Aerul de iarbă proaspăt tăiată, foșnetul frunzelor, cântecul felurit al zburătoarelor și soarele ce le orchestrează, toate îmi trezesc simțurile spre a mă minuna de ele.

Sunt cele mai neprețuite și uneori uit să le apreciez doar pentru că le am fără nici un efort. Mi se cuvin și totuși uit că le am. Abia când îmi sunt furate, când îmi amintesc de lipsa lor sau când îmi sunt invidiate, mă opresc în loc și îmi amintesc ce am avut sau ce am.

Asemenea nepotului Eric de trei ani care se bucura fără să realizeze de ingeniozitatea design-ului camerei lui, până când remarca apreciativă din exterior l-a făcut să analizeze, minute bune, mai cu atenție detaliile camerei de poveste în care se afla.

La fel îmi dă viața momentele ei magice ce se revelează treptat și mă minunez de „descoperirile” făcute întrebându-mă cum de nu am observat nimic până atunci.

Leave a Reply