Victoria întindea rufele când începu să plouă și se gândi cum se face că în ziua în care spală mai mereu începe ploaia. Gândul ii trecu repede căci nu părea să o necăjească. Viața la țară îi readuse liniștea și bucuria lucrurilor simple. Zbuciumul anilor petrecuți la oraș nu au împlinito cum spera, dar nu […]
Încăperea cu aspect antic ce găzduia cândva încoronări, cvorumuri sau serate și alte baluri, avea coloane romanice ce susțineau tavanul boltit, făcând din ele obiecte de joacă după care te poți ascunde. Ca un palat scufundat într-o apa cristalină, cu pești licurici ce luminau în valuri încăperea, ca soarele printre picuri de ploaie, eram fascinată […]
De când nu am mai simțit pământul sub tălpile goale? nămolul rece de după ploaie ce intră printre degete și se ondulează după forma piciorului rămânând pentru câteva secunde amprenta propriei existenți, țărâna fină a verii al cărei gust îl simt cu fiecare pas cu care o împrăștii sub greutatea alergării mele, roua dimineții de […]
Când am intrat în casă, mirosul pepenelui verde l-am simțit direct în stomac. Odată cu mirosul, gândul m-a teleportat în timpul copilăriei mele când mâncam pepeni cu bunica direct de pe ogor la înserat. Îi testam să vedem dacă sunt copți pentru a-i duce acasă. Unii dintre ei sunau așa de bine că numai auzindu-i […]
Cuvinte intuitiv perceptibile ce fac parte din Universul meu, cuvinte pe cât de grele în concept pe atât de ușor trăite. Trăite poate într-o lume paralelă sau poate într-un vis, dar cu toate astea prezente. Prezente cât să le pot mirosi parfumul și în același timp în a le duce dorul (coexistând pe aceiași lungime […]
Să fie un an și ceva, poate doi, de când inima mă neliniștea cu bătăi iregulare și încleștări ce mă lăsau fără respirație. Cum nu mai avusem probleme până atunci, ar fi trebuit să mă sperii, dar cumva știam că ține de percepția mea și că trebuia să-mi dau seama ce înseamnă. Nu aveam episoade […]
Vinete sau albăstrele, colorate minciunele S-au strâns la poarta mea grămadă Curioase toate să mă vadă. Șofrănica-i dubioasă și ațoasă și țâfnoasă Mi-a răstit cumva în șoaptă Ca nu cumva să deschid poarta. Dar i-am spus să stea așa Că Sâmbăta și Dumineca Și chiar toată Săptămâna Întreaga floră-i invitată De e acră, de-i sărată, […]
Am zărit-o printre picăturile de ploaie, în stația de autobuz. Stătea zgribulită. Pe frunte nu i se citea nici o grijă. Era parcă dincolo de timp, căci nu părea să se grăbească nicăieri. Ca o pată de culoare în griul orașului, o vedeam numai pe ea. Simplu îmbrăcată, nu te-ai fi gândit ce bogăție ascunde […]
Unde-s dacii mei viteji Care și când dorm sunt treji, Când ei râd soarele apare Inimile lor sunt Mare Marea Neagră prea mărita Din potop ea pomenita, Munții umerilor lor dreptate Și pădurea bunătate, Lacul, lanul și câmpia A tot dacului-i mândria, Țara-i toată sub a lui picioare Când el cu fruntea sus moare.
Izvor din țara mea s-a scurs Din veacuri dragi de mult apus’ Ș-au dat lumii învățătură Și de suflet și de gură S-au bucurat, au plâns și-au râs Povețele fost-au spus’ Din neam în neam peste tot s-au dus Iar apa dulce a limbii mele A fost uitată fără vrere Dar neamul meu din România […]