Tu ești cea care eclipsează soarele
Da, tu! Cea care cu privirea-n lună dorința răsare
Tu, cea care în zâmbet ți se citește iubirea
Și în lacrimi fericirea.
Adormi visând, fără a ști cât ești de prețuită
Și nici cât de mult ești tu iubită
Mijindu-te copilăresc la tine, în oglindă
Pornești dimineața neîncrezătoare în voința ta
Fără ca tu să ști că ai schimbat în bine lumea.
Cine ești tu femeie
A cărei privire ascunde furtuni,
Ghețare de secole adunate
În oceanul inimii tale scăldate?
Nici prin gând nu-ți trece
Că tu ești ghiocelul din lumea asta rece
Raza speranțelor în tornada lumii tu ești,
Mireasma fericirii și-a celor lumești.
În ale tale neîncrederi de sine
Gem ascunse perle fine
Nevăzute încă de tine,
Gânduri ce pot potoli orice furtună
Lacrimi ce pot alunga orice minciună
Mângâieri ce alină dureri
Sărutări ce aprind flăcări
Promisiuni ce pot anima orice închipuire
Zâmbete ce dezarmează orice furie
Îmbrățișări calde de zână
Vise ascunse printre stele și lună
Dragoste ce limita nu o cunoaște
Dezamăgiri în povețe schimbate
Ambiții ce mocnesc potolite
Regrete învățate și izbăvite
Griji în tine ascunse, altruiste simțiri
Bilioane de Sori,
Sclipiri alor tale infinite puteri.