Vinete sau albăstrele, colorate minciunele
S-au strâns la poarta mea grămadă
Curioase toate să mă vadă.
Șofrănica-i dubioasă și ațoasă și țâfnoasă
Mi-a răstit cumva în șoaptă
Ca nu cumva să deschid poarta.
Dar i-am spus să stea așa
Că Sâmbăta și Dumineca
Și chiar toată Săptămâna
Întreaga floră-i invitată
De e acră, de-i sărată,
De-i bogată, de-i turbată.
Ce ocară … ce gargară,
Ce invidie precară..
Pân’ de seamă ca să-și dea
Primăvara-i în casa mea!