Eram la Poiana Brașov la o convenție despre propria putere de vindecare. Am ajuns vineri seara, urmând ca abia sâmbătă la ora șase jumătate sa-mi susțin seminarul despre misticismul apei.
Avea să fie un weekend interesant cu subiecte diverse și pauze interactive, workshop-uri culinare chiar și drumeții pe lângă multe altele.
Așteptam cu nerăbdare weekendul ăsta ce promitea să mă scoată din hipnotismul urban, din problemele fără de capăt, frământări și nepăsări, din viața plină de oameni dar lipsită de atingerea unui suflet.
Aveam în sfârșit o pauză de toate astea, o clipă de alimentare sufletească, de timp pentru mine și cu mine.
Complexul hotelier deși mare arăta ca un sat retras în munți cu pensiuni cochete, fiecare cu tablourile ei vaste de natură ce se contopeau de la o casă la alta.
Cabana centrală avea două restaurante, patru săli de conferință, piscină și alte săli de relaxare și exerciții. Fiind situată pe un teren cu terasamente, fațada avea două etaje ce te duceau cu gândul la hambarul din spatele curții, cu flori felurite la geamurile mari, având obloane ce le încadrau precum tablourile pastelate. Pe când latura opusă a clădirii, cu cele șase etaje, iți lăsa impresia că plutești printre nori având abisul verde al naturii sub picioare.
M-am cazat în cabană din dorința de a socializa, dar și pentru că pensiunile anexe îmi dădeau senzația de grup familial, care mie îmi lipsea.
Pe lângă recepție, parterul găzduia unul din restaurante și un bar deschis. Două niveluri mai jos se ținea ultimul seminar din acea seară, dar drumul parcurs mă obosise și aveam de recuperat și din cele treizeci de minute deja trecute, așa că m-am dus să mănânc ceva iar după am rămas la barul cu vedere la întunericul nopții și la stelele cerului de munte.
Fiind singur de ceva vreme am încercat o companie feminină, însă cum seminarul despre impactul hranei asupra energiei și vibrației personale cu aplicații practice acaparase atenția sexului frumos, am rămas cu anturajul masculin schimbând idei și impresii despre cuprinsul evenimentului, ajungând să dezbatem știința fizicii cuantice în explicarea științei existențialității spirituale.
Uite ce fac bărbații într-un loc inedit când doamnele se distrează de minune, râdeam în sinea mea. Cum de sunt tras în același vortex de zbucium și neliniște când eu îmi doresc altceva?!
M-am retras câteva etaje mai jos, la piscina cu aceiași vedere. Lumini acvatice pătrundeau în încăpere, iar umbra apei se juca pe tavan. Mereu am fost atras de apă, chiar dacă mic fiind eram ca și înecat în lacul din apropierea casei bunicilor. Iar când marea mă chema la ea, mereu mă duceam. Poate nu întâmplător apa a devenit subiectul curiozității mele.
Eram în gândurile mele când am simțit prezența ei lângă mine, ca și când ar fi izvorât din dorințele mele. Cu privirea intrigată de negura nopții, s-a așezat la un metru jumătate de mine. A început să vorbească despre pomi, munți și stele. Tocmai ce venise și drumul șerpuitor până la cabană i se păruse din altă lume. Așa și era, mai ales noaptea.
Era îmbrăcată într-o rochie ce-i mângâia corpul, cu trăsăturile feței bine conturate și părul mătăsos ce îi aluneca pe umeri. Eram vrăjit de ceea ce vorbea deși nu prea auzeam ce spune.
Ca un joc de-a v-ați ascunselea printre cuvinte, ne alergam pentru a ne prinde în capcana dorinței. Nu știu ce am spus când a lăsat să-i cadă rochia și a intrat în apă.
Fără cuvinte am privit-o plimbându-se prin apă, ca mai apoi să-mi încânte privirea cu corpu-i gol ca și când nu aș fi fost acolo. S-a îmbrăcat și a întrebat dacă mergem.
Mergea desculță pe podeaua scărilor și priveam în urma ei amprentele pașilor mici ce păreau să nu aibă greutate. I-am deschis ușa spunându-mi că o să intre puțin la duș.
Am așteptat-o cu nerăbdarea unui copil, uimit fiind de atmosfera ce începea să învăluie întreaga seară. Îi auzeam mișcările în baie și eram bucuros că cineva îmi deranja viața. I-am adus un tricou pe când își usca părul cu foenul.
Forma sânilor ei lipiți de spatele meu și căldura corpului ei era peste tot împrejurul meu .. ce liniște și euforie amețitoare. Am iubit-o și am simțit-o toată noaptea. Era tot și în tot universul meu.
Am adormit în beția extazului de a exista când mi-a șoptit ceva la ureche.
Abia dimineața când nu am mai simțit-o lângă mine am auzit ce-mi spusese ca prin vis.
Era secretul existenței mele …