Trecut rămâi în trecut,
Nu mă păcăli cu vise
Să sufăr fără nici o speranță
De ce nu m-a plăcut, de ce nu m-a sărutat?
O dată măcar, să simt ca e adevărat.
Trecut rămâi în trecut
Nu mă chinui cu ce ar fi putut fi
A fost ce a fost și a trecut
Acum e acum și nu trecut.
Nu poate fi iubire, ci obsesie
Sau mai bine o rană deschisă
Care nu se închide pentru că
Trecut, tu nu rămâi în trecut.
Ce doare mai tare? Chiar nu știu,
E un tipar ciudat făcut de un creier de copil
Rămas ca un lipici de calitate
D-un om matur chinuit de “Și totuși poate…”
A fost ce a fost, acceptă și treci mai departe
Subconștient nu mai trimite vise deșarte,
Imagini proiectate pline de sentimente grele
Și inimi pline de tristețe și așa zisă iubire.
Nici nu te-am cunoscut, ești doar un chip și atât
O pereche de ochi care m-au năucit
Și au rămas printați în minte adânc
Și multe vise au generat, prea multe și greoaie.
O inimă încărcată sau o minte îmbibată în trecut,
Care din ele mă fac acum să plâng?
Clar este că nu pot iubi o fantomă,
Ceva ce am zărit din când în când.
Pentru că rana e deschisă și adâncă
Iar dacă uit, prin vise mi se aduce aminte.
Chip frumos, nu te cunosc deloc
Dar tot mă faci să sufăr fără rost
Să fie copilul naiv din mine,
Când gândul mi se-ndreaptă către tine?
Acum am învățat ce este,
O minte care vrea să stea în trecut
Să nu uite nimic din ce a durut
Am multe de iertat și poate așa
Trecut o să rămâi trecut.